Am vrut de mult sa-mi dau cu parerea despre genul de film care se vrea real si de fapt este pur si simplu SF cu super eroi care nu se doresc a fi super eroi ci oameni obisnuiti si despre genul de film care se doreste a fi SF si plecand de la niste idei tehnologice cu mult peste nivelul zilelor in care traim si tinand linia actiunii fara sa depaseasca acele granite ale ridicolului.

Spun asta pentru ca de curand am vazut in cinematografe 2 filme: Star Trek: Into Darkness si Fast & Furious 6.

Primul declarat SF cu o actiune bine conturata, filmat putin prea “modern” pentru gustul meu dar un film ok. Un film unde faptul ca pleci de la ideea calatoriei in spatiu si a diverselor tehonologii dezvoltate pana in anul cand are loc actiunea, 2259 te lasa sa crezi ca tot ce se intampla este posibil, zborul interplanetar, fiinte cu puteri supraomenesti dezvoltate in laboratoarele de genetica, medicina care permite vindecarea unor rani aproape instant, etc. Motiv pentru care stai in fotoliul cinematografului si te relaxezi urmarind cu placere scenele ce se desfasoara in fata ta.

Al doilea, un film a carui actiune are loc in zilele noastre, anul 2013, cu personaje care se supun regulilor fizicii de astazi, personaje care pot fi mai puternice, mai inteligente, mai “diferite” fata de oamenii de rand. Dar care in niciun caz nu zboara de pe un sens pe altul al unei autostrazi la viteze foarte mari si nu patesc nimic sau sunt impuscate si reusesc sa-si scoata singure, fara anestezie, glontul din umar, cu autovehicule a caror cutie de viteze permite rularea in marsarier cu aceeasi viteza cu care ruleaza si in viteza a 5-a sau a 6-a, cu tancuri care se pot intrece la viteza cu supermasini avand sute de cai putere, cu cel putin 15 minute de actiune pe o pista de decolare cu un avion care mergea la viteza maxima iar pista nu se mai termina si multe, multe altele. Inteleg comediile, inteleg filmele de actiune, inteleg parodiile, inteleg SF-urile. Dar cand pur si simplu imi insulti inteligenta cu astfel de scene care oricat de spectaculoase ar fi genereaza murmur in sala chiar si din partea celor mai “slabi cu duhul” atunci nu-mi poti cere sa nu-ti critic filmul.

Evident, o sa spuneti acum ca nu ar mai fi la fel de spectaculos filmul fara aceste scene. Eu va spun ca gresiti amarnic! Se poate realiza un film de actiune extrem de spectaculos si pastrand faptele in limitele decentei! O sa va dau un exemplu scurt: The Expendables vs The Expendables 2. Primul a avut o poveste, a avut o groaza de actori de actiune celebri, a avut scene exagerate dar verosimile. Primul a fost un super film de actiune cu scene nostime si batai pe masura. Al doilea? Pur si simplu un film cu pew pew, pac pac si boc boc! Scene precum cea cu tancul si Chuck Norris chiar nu-si aveau rostul. Poveste? Ce poveste? Unde era ca eu n-am prins-o? Cam asa reusesti sa-ti bati joc de o idee extraordinara de a uni unii dintre cei mai mari actori de actiune din ultimii 50 ani si a face o serie de filme bune! Apropos de serie, stiti ca se lucreaza la The Expendables 3, nu? :D

Nu stiu trendul celor de la Hollywood dar mie nu-mi place deloc exagerarea asta nejustificata. Vrei sa zboare omu si sa-si salveze iubita din flacari? Pai atunci spune-i ca-l cheama Superman, Iron Man, Spider Man sau mai stiu eu cine si fa-l sa zboare! Vrei sa ai o scena de actiune cu un avion care merge 15 minute si nu decoleaza? Filmeaza scena pe apa si pot crede ca s-a intamplat asta. Vrei ca o masina sa mearga cu spatele cu aceeasi viteza ca alta? Pai atunci asigura-te ca cealalta masina este o masinuta de golf! Sa nu mai mentionez Fast five unde 2 masini au tras un seif de 50 tone dupa ele intr-o cursa cu masinile de politie prin Rio de Janeiro, seif pe care nu-l clinteai nici cu un tanc de pe loc dapai sa rulezi cu zeci sau sute de km/h cu el agatat dupa masini.

Incep de la bun inceput cu afirmatia ca nu sunt o persoana pasionata de industria porno, nu vizionez decat ocazional filme, nu cunosc actori, vedete samd. Sunt insa pasionat de fotografie si de proiecte interesante. Astfel, am dat peste un proiect extrem de interesant acum ceva timp si cum a ajuns la episodul 5 am decis sa scriu si pe blog despre el. Ma chinui de cateva ore sa-mi aduc aminte de unde si de la cine am aflat de acest proiect si nu reusesc. Daca e unul din cititori “vinovatul” sa ma traga de maneca sa-i acord creditul binemeritat.

Terminand cu vorbaraia, sa va spun despre proiect. Se numeste Histerycal Literature iar autorul este Clayton Cubitt (tumblr, portofolio website), un tanar artist fotograf dar si regizor din Statele Unite. Ideea este una foarte indrazneata: pune intr-o camera goala, la o masa puternic luminata, o persoana de sex feminin cu o voce suava care trebuie sa citeaca dintr-o carte la libera alegere. Pana acum bana. Chestiile interesante se petrec insa sub masa, unde respectivele doamne/domnisoare sunt… distrate de catre un vibrator. Nimic nu este p0rn in ceea ce se intampla, nu este vulgar, personajele sunt imbracate. doar gesturile, mimica si sunetele pe care le scot persoanele de la masa pot fi interpretate ca fiind vulgare. Mie insa mi se pare de-a dreptul fascinant sa urmaresti o persoana intr-o postura atat de intima dar totusi fara sa arati nimic. Naturaletea comportamentului, modul in care se schimba tonul vocii, pauzele dintre paragrafe, tremuratul membrelor si chiar al vocii, incercarea de a se abtine si de a continua sa citeasca cuvant cu cuvant din cartea pe care o au in fata, toate acestea la un loc fac acest proiect sa fie unul intr-adevar deosebit.

Va invit sa vedeti filmuletele pe youtube si mai multe detalii despre proiect pe site-ul autorului.

Hysterical Literature: Session One: Stoya

Hysterical Literature: Session Two: Alicia

Hysterical Literature: Session Three: Danielle

Hysterical Literature: Session Four: Stormy

Hysterical Literature: Session Five: Teresa

Se discuta ieri pe group chatul nostru de pe skype dedicat fotografiei despre videoclipuri de la nunti si mindwar a venit cu exemplul asta superb:

nicole+michael – all this time in mexico from Michael Y Wong on Vimeo.